Canalul Dunăre – București revine în actualitate

Canalul Dunăre - București revine în actualitate
Canalul Dunăre – București revine în actualitate

Noul Primar General al Bucureștiului readuce în actualitate canalul Dunăre – București, dorindu-și insistent să transforme Capitala într-un port la Dunăre.

Ideea accesului la Dunăre al Bucureștiului nu este deloc una nouă, ea a fost lansată prima dată în 1864 de Alexandru Ioan Cuza, având după cum ușor se poate vedea nu mai puțin de 152 de ani.

În contextul actual în care investițiile se apropie vertiginos de 0, Canalul Dunăre – București este un fel de tichie de mărgăritar.
Este drept că acum se intenționează realizarea acestuia cu fonduri europene, suma necesară pentru finalizarea lucrărilor fiind de peste 1 miliard de euro (o estimare minimală).
Și nu poate fi trecut cu vederea tonul extrem de hotărât cu care se vorbește de reluarea lucrărilor la Canal.

Nu voi fi cel care să contest importanța acestui canal pentru Capitală dar nu pot să-i înțeleg pe giurgiuvenii care au dat din coadă ca un cățel, de bucurie ”că capitala” va deveni port la Dunăre.

Strict tehnic, Canalul este proiectat să aibă o lungime de 73 km și o lățime de 80 m, adâncimea minimă a apei de 4,5 m, diferența de nivel de 53 m (10 m deasupra nivelului mării la Oltenița și 63 m la București). Planul include patru ecluze și trei porturi, două la București (lângă comuna 1 Decembrie – pe Argeș și la Glina – pe râul Dâmbovița) și altul la Oltenița

Un minim interes, o simplă privire pe harta cu traseul canalului, gândul că ieșirea la Dunăre a acestuia, și a Capitalei implicit, va fi la Oltenița, ar fi trebuit să le dea fiori.

Păi dacă Oltenița va fi portul terminal la Dunăre își mai face cineva iluzii că navele cu turiști vor mai opri la Giurgiu? Nici măcar nu îl vor mai băga în seamă, lucru extrem de trist și de păgubos mai ales pentru investițiile turistice pe care Primăria Giurgiu intenționează să le facă în zona Cetății și a Podului Bizetz.

Și nici transportul de mărfuri nu va mai fi ce a fost, lucru pe care nu pot să nu-l leg de Portul Trimodal; de ce să mai descarce navele acolo, la Giurgiu, când o pot face direct la București.

Și a treia constatare, în condițiile în care se vorbește tot mai insistent de transformarea Capitalei în port la Dunăre nu pot să nu mă întreb cam care ar mai fi șansa de reușită a intenției de modernizare structurală a Portului Giurgiu.

Acestea nu sunt comentarii răutăcioase la adresa cuiva ci sunt doar simple regrete ale unui giurgiuvean care constată acum cu tristețe (deși a fost întotdeauna un lucru evident) că Giurgiu a fost un Oraș-Port important atâta vreme cât a fost portul Bucureștiului, poarta de intrare în țară pentru cei care aveau oarece treabă în Capitală.

PS. Am totuși o mare ușurare!! Toate considerentele de mai sus sunt valabile doar pentru situația în care s-ar termina Canalul Dunăre – București; cum însă acesta a așteptat 152 de ani, eu cred că va mai aștepta cel puțin încă pe atât!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Despre cookie

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close