Cultivarea plantelor aromatice afara si in interior
luni 24 noiembrie, 2014
| Publicat in: Ingrijirea florilor |

Cultivarea plantelor aromatice afara si in interior

In acest articol gasiti cateva sugestii de plante aromatice care se pot cultiva relativ usor, mai ales daca tineti cont si de recomandarile din articolul anterior.

Busuiocul (Ocimum basilicum) este un condiment bine-cunoscut pentru proprietatile sale culinare dar si pentru aroma puternica. Frunzele sale deosebit de aromate se consuma proaspete si pot fi pastrate in congelator, folosindu-se indeosebi in combinatie cu rosiile si usturoiul, in preparerea sosurilor pentru pizza, a pastelor sau mancarurile din peste. Din punct de vedere terapeutic, busuiocul stimuleaza digestia si creste apetitul, favorizand metabolismul.
Busuiocul are nevoie de multa lumina, caldura (peste 20 grade C) si apa, in prima luna de la insamantare fiind recomandat sa se ude zilnic, cate putin. Este o planta anuala ce se cultiva primavara si are proprietatea de a tine daunatorii la distanta, iar amplasata in ghivece, pe balcon, te va feri si de tantari.

Oregano (Origanum vulgare) este omniprezent in bucataria cu specific mediteraneean fiind indispensabil savorii pizzei. Se foloseste mai ales in cobimatie cu rosiile, carnea, legumele fierte sau fripte, maslinele si leusteanul, armonizandu-se foarte bine cu mancarurile picante.
Planta perena poate ajunge pana la 60 cm iar frunzele sale trebuie recoltate inainte de inflorire, fiind intrebuintate mai mult uscate decat proasptete, astfel fiind mai aromate. Uscati oregano atarnand tulpinile intr-un loc intunecos si bine aerisit, dupa care depozitati-l in pungi de hartie sau saculeti de panza, feriti de aer si lumina.

Salvia (Salvia officinalis) folosita in bucatarie si medicina naturista are florile rozalii, fiind un condiment foarte apreciat in bucataria mediteraneeana. Este indicat sa folositi frunzele proaspete pentru ca salvia uscata isi pierde din aroma. Salvia are un gust puternic si usor amarui si este excelenta in condimentarea carnii (de pui, vita sau vitel), stropita apoi cu vin.
In medicina, este un adevarat leac pentru pastrarea sanatatii, utilizandu-se in caz de indigestie, balonare, astm, bronsita, sinuzita, astenie, eczeme si multe alte afectiuni.
Cultivata primavara, salvia va inflori pana toamna tarziu, cand se pot strange semintele pentru anul urmator. Salvia este sensibila la frig, de aceea trebuie expusa in locuri insorite, si necesita o cantitate moderata de apa, pentru ca udatul in exces poate cauza moartea plantei.

Maghiranul (Majorana hortensis) este o planta aromatica si medicinala cu aspect de tufa, ce poate ajunge pana la 80 cm. In gradina poate fi plantat alaturi de cimbru, marar, busuioc si cimbrisor, cu rolul de a indeparta tantarii, avand grija sa inlaturati buruielile din jur, care sufoca repede plantele aromatice.
Maghiranul este o planta perena sensibila la frig (toamna trebuie adusa in casa daca este cultivata in ghivece), fiindu-i prielnic un pamant nisipos, usor acid, bine afanat. Frunzele sale contin uleiuri eterice ce-i dau o aroma si un miros specific, usor mentolat si pot fi recoltate tot timpul anului, daca este crescut in ghiveci. Pot fi folosite proaspete sau uscate pentru condimentarea mancarurilor cu legume, carne de vita, de pasare sau peste.
Terapeutic, maghiranul este folosit in tratarea gripei si a guturaiului, pentru calmarea durerilor de stomac, probleme de circulatie si cresterea poftei de mancare.

Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) este folosit atat pentru uz culinar cat si ca planta decorativa, frunzele sale fiind intotdeauna verzi, cu flori albastre, albe sau rozii, ce infloresc primavara si toamna.
Crengutele proaspete de rozmarin se usuca intr-un loc uscat si calduros, dupa care frunzele se desprind de ramura si se pastreaza in recipiente inchise ermetic, ferite de caldura, lumina si umezeala.
Frunzele sale mici, sub forma de ace, foarte aromate, sunt folosite pentru aromatizarea otetului, a mancarurilor din peste, carne de pui sau oaie, a legumelor prajite in ulei de masline, precum rosiile, vinetele sau dovleceii, recomandandu-se sa nu se foloseasca in exces pentru ca planta nu-si pierde aroma prin fierbere indelungata.

Cimbru (Thymus vulgaris)
Exista peste o suta de specii de cimbru; Thymus vulgaris este cel care poate fi cultivat si in balcon sau pe pervazul ferestrei. Are un aspect foarte frumos cand in­flo­reste, iar florile au miros aromat, placut- de aceea este folosit si ca planta ornamentala. Il poti insa­manta in sol bine afanat, intr-un ghiveci pe fundul caruia ai pus bile de argila, pentru un bun drenaj.
Cand creste, se poate inmulti prin butasire. Se utilizeaza frunzele, dar si ciorchinii florilor, care se culeg din iulie pana in august, se taie dimi­neata devreme si se pastreaza in borcane inchise ermetic. Se folo­seste si uscat, se fierbe sau se frige. Este antiseptic si are un gust usor intepator. Face grasimile mai usor de dige­rat, dreneaza, scade febra. E indicat si in cazul crampelor menstruale sau la durerile de stomac.

Patrunjelul (Petroselinum crispum) este o planta erbacee legumicola, cu tulpina inalta, cultivata pentru radacina pivotanta, alba si pentru frunzele ei aromate, intrebuintate in alimentatie si in medicina populara. Poarta si denumirile de gagaut, patlagele (pl.), patrunjica sau petersil. E bogat in calciu (e bun pentru oase, dinti si unghii), iod (regleaza functionarea glandei tiroide), vitamina C (previne infectiile), fier si proteine, iar frunzele lui pot fi netede sau crete. Sunt multe tratamente care au la baza patrunjelul si trateaza indigestia, obezitatea, viemii intestinali, durerile menstruale, retentia de apa in organism, balonarile sau durerile stomacale. Pana si respiratia dupa o masa copioasa poate fi repede inprospatata cu putin patrunjel.
La ce il folosim: Frunzele, tulpina, dar si radacina patrunjelului pot fi incluse in mancaruri (pilaf, ostropel, saramura), in ciorbe sau in supe ori in salate, daca sunt taiate foarte marunt. Este, de asemenea, extrem de util pentru garnituri sau decor. Patrunjelul se foloseste in bucatarie, pentru decorarea platourilor sau chiar in cosmetica datorita bogatului continut de vitamine si minerale.
Sfaturi culinare: Pentru a-i intensifica aroma e bine sa-l asociem cu putin leustean. In plus, acesta nu trebuie pus in mancaruri in timpul fierberii, ci adaugat inainte de servire sau dupa ce se inchide focul. Din rozmarin se face chiar si vin.

Mararul (Anethum graveolens) este o planta anuala, cu viata scurta, nativa sud-vestului si centrului Asiei. Mararul contine ulei volatil (ajuta digestia, reduce balonarea si retentia de apa) si estrogen (incetineste procesul de imbatranire si regleaza menstruatia).
La ce il folosim: In Europa, este folosit indeosebi la conservarea muraturilor sau alaturi de legume, peste si oteturi aromatice cu ierburi. In Europa nordica, mararul este folosit, mai ales, ca element de decor pentru salate si legume (cartofi fierti). In tarile scandinave, mararul este condiment national. Preparatele din peste si scoici sunt aromate cu marar sau sunt servite cu sosuri preparate din marar. In Germania, supele de peste si tocanele sunt aromatizate cu marar. Daca e fraged (cum e cel la legatura), se folosesc la mancaruri sau la ciorbe atat frunzele, cat si tulpina, taiate marunt. Da gust bun tocanitelor (de cartofi, de ciuperci), chiftelelor, cremelor de branza, sosurilor sau fripturii.
Sfaturi culinare: Florile mararului dau o aroma speciala otetului pentru salate, muraturilor sau pestelui. Mai mult, cu semintele zdrobite ale plantei putem condimenta diferite sosuri. La mancaruri e bine sa fie puse doar frunzele, daca mararul este inflorit.

Leusteanul (Levisticum officinale) este o planta perena comestibila, folosita ca si condiment in supe si in alte feluri de mancare. Planta poate creste pana la inaltimi de 2 metri si are flori galbene. Este o planta mediteraneana, descoperita si folosita pentru prima data ca aliment pe actualul teritoriu al Italiei. Este foarte aromat, destul de asemanator cu telina. Leusteanul trateaza problemele aparatului respirator, aparatului urinar, sistemului endocrin, aparatului digestiv si pe cele imunitare.
La ce il folosim: Cand este prescris ca tratament naturist, leusteanul se consuma sub forma de suc, de infuzie sau macerat in vin.
Aroma este socotita foarte potrivita pentru prepararea muraturilor, a oteturilor aromate, a supelor, mancarurilor de cartofi si sosurilor de rosii. Se spune ca gustul lui poate inlocui sarea si se pune foarte frecvent la ciorbe si borsuri, dar se poate adauga si la mancarurile de cartofi.
Sfaturi culinare: Mancarurile cu leustean sunt mai savuroase daca aceasta iarba aromatica, tocata marunt, se pune in preparatele respective dupa ce vasul a fost luat de pe foc. Gustul sau “se asorteaza” foarte bine cu carnea de vita, cu fasolea uscata si cu sosurile pentru friptura.

CHIMEN
Familie chimen: (Carum carvi) Apiaceae – familia margaretei
Origini chimen: Europa Mediteraneana, in locurile umede. in Evul Mediu semintele de chimen erau purtatie in saculeti in jurul gatului cf traditiei ca acestea ii aparau pe oameni de vrajitoare
Caracteristici chimen: Chimenul poate creste pana la 90 cm inaltime. Chimenul contine taninuri, uleiuri esentiale si uleiuri nutritive.
Zona de crestere chimen: Loc cald si insorit. Pentru radacinile sale ramificate e necesar un sol profund si irigat.
Utilizare chimen:
Scop decorativ: datorita inflorescentei, dispusa sub forma unor umbrele de culoare rosie
Efecte terapeutice: chimenul calmeaza durerile stomacale si sporeste pofta de mancare
Gastonomie: semintele de chimen sunt folosite la fripturi, cartofi, supe si salate

CORIANDRU
Familie coriandru: Apiaceae – familia morcovului
Origini coriandru: Provine din Orientul Mijlociu. in Evul Mediu coriandrul era folosit impotriva paduchilor si a puricilor
Caracteristici coriandru: Frunzele au un miros foarte puternic. Vara coriandrul produce umbrele de flori albe sau rosii. Din flori cresc seminte iuti.
Zona de crestere coriandru: in locurile calde si insorite. Solul trebuie afanat si bogat in calciu.
Utilizare coriandru:
Scop decorativ: Florile de coriandru arata bine in straturi dar si in buchete.
Efecte terapeutice: ceaiul din coriandu amestecat cu chimen si nucsoara inlatura problemele stomacale si intestinale usoare

LAURUL
Familia laurului: Laurus nobilis– Frunza de dafin
Originile laurului: Lauraceae – familia dafinului. Planta e numita laur, dar frunzele sale sunt cunoscute ca Frunze de dafin. Originara in Asia. Cununa de lauri reprezinta la romani un simbol clasic al succesului (mai ales printre atletii la Olimpiada, razboinicii victoriosi si poetii binecunoscuti, termenul “laureate” fiind derivate tocmai de aici). Arbust peren care se poate dezvolta intru-un adevarat copac , laurul atinge uneori pana la 9 m inaltime. E preferabil sa fie plantat in jardiniere. Florile sunt mici si albe, iar fructele de culoare rosie-albastrie. Frunzele au margini serpuitoare si o aroma puternica, care este conferita de uleiurile esentiale bogate.
Zone de crestere ale laurului: Soare deplin sau umbra partiala Prefera un loc protejat si un sol bogat.
Utilizare laur:
Scop decorativ: cu frunzele sale mereu verzi si foarte aromate, laurul adauga un plus de frumusete balcoanelor, teraselor si gradinilor. Puteti aranja o gradina in care sa plantati laurul alaturi de alte plante aromatice mediteraneene, cum ar fi: rozmarinul, mirtul, levantica si oregano.
Efecte terapeutice: Uleiul de laur se foloseste in tratarea luxatiilor si a vanatailor. Fructele de laur sunt de ajutor in tratarea reumatismului
Gastronomie: frunzele de dafin confer o aroma extraordinara supelor, sosurilor si a felurilor pe baza de carne.

LEVANTICA
Specie levantica: Lavandula angustifolia
Familie levantica: Lamiaceae – familia mentei
Origini levantica: Levantica provine din zona mediteraneana. Romanii utilizau levantica pentru parfumarea si dezinfectarea bailor publice, ca si impotriva durerilor de cap. Levantica e utilizata la fabricarea parfumurilor si a sapunurilor.
Caracteristici levantica: Creste pana la 40-65 cm inaltime si are frunze parfumate. Florile, parfumate si ele, apar incepand cu luna iulie. Levantica e bogata in uleiuri esentiale, saponine, taninuri si alcaloizi.
Zona de crestere levantica: Are nevoie de soare si trebuie protejata impotriva vantului. Solul trebuie sa fie usor umed si argilos.
Utilizare levantica:
Scop decorativ: Levantica arata bine alaturi de trandafiri. O puteti cultiva alaturi de alte plante, la marginea straturilor, parfumul ei ajungand pana la cele mai inalte balcoane.
Cosmetica: levantica uscata este folosita ca ingredient la bai, din ea extragandu-se si ulei.
Efecte terapeutice: levantica se utilizeaza ca ingredient la prepararea bailor, deoarece induce somnul, diminuand starea de stres. Levantica ajuta la problemele legate de tensiune si la durerile de stomac.
Gastronomie: levantica este una din faimoasele “ierburi de Provence”, alaturi de isop, oregano, rozmarin, salvie, cimbru si fenicul.

MENTA
Familie menta: Menta Lamiaceac – familia labiatelor
Origini ale mentei: Menta cu frunzele rotunde isi are originile in estul si sudul Europei, raspandindu-se din Insulele Britaniei pana in Sudul Suediei. Menta e cunoscuta ca si planta culinara si decorativa.
Caracteristici ale mentei: Menta creste rapid in gradina, ajungand la o inaltime de 90 cm sau mai mult. Menta are multe frunze cu arome de fructe, motiv pentru care englezii o mai numesc si menta-mar. Florile sale sunt albe sau roz si apar vara, tarziu.
Zone de crestere a mentei: Menta are nevoie de o lumina slaba si de un sol umed si bogat, la fel ca sii alte specii de menta. Poate creste la soare, dar nu-I place uscaciunea.
Scop decorativ: e foarte des intalnita in gradini. E parfumata. infrumuseteaza balcoanele, daca e plantata in ghivece suspendate.
Utilizare menta:
Efecte terapeutice: menta contine mentol, ca si izma, si este folosita impotriva problemelor stomacale si intestinale.
Gastonomie: aroma proaspata de menta se potriveste bine felurilor de mancare dulci, contribuind, de asemenea, la prepararea unui ceai delicious. Frunzele de menta trebuie gatite, din cauza perilor care le acopera.

MIRT
Familie mirt: Myrtaceae (familia mirtului)
Origini mirt: Mirtul e asociat cu regiunea mediteraneeana, dar poate fi gasit si din Asia Centrala pana in nordul Africii. Grecii antici vedeau mirtul ca pe un smbol al frumusetii si al dragostei.
Caracteristici mirt: Mirtul – Planta perena care poate atinge 0,5 m inaltime, dar de obicei se planteaza in ghivece, unde nu creste atit de inalta. Frunzele cu glande uleioase sunt tipice pentru mirt. Florile albe parfumate ale mirtului apar la sfarsitul primaverii. Mirtul contine o mare cantitate de uleiuri esentiale, precum si rasini, taninuri si alcaloizi.
Zona de crestere mirt: Mirtului ii plac zonele insorite, dar poate creste si la umbra slaba. Solul nu trebuie udat excesiv.
Utilizare mirt:
Scop decorativ: puteti planta mirtul in ghivece, pentru a va putea bucura de el toata vara, sau, daca vreti, puteti savura parfumul si puteti avea senzatia de vara mediteraneeana tot timpul iernii intrucat mirtul isi pastreaza aroma tot timpul anului.
Efecte terapeutice: frunzele de mirt contin un ulei esential cu efecte antiseptic, care ajuta in acelasi timp la problemele de respiratie.
Gastronomie: mirtul este folosit ca rozmarinul sau ca cimbrul, la carne ape gratar. Frunzele pot fi pregatite ca cele de dafin. Fructele mirtului pot fi folosite ca ingredient la prepararea sosurilor.
Mai multe informatii despre mirt, gasiti aici.

BUSUIOC
Familie busuioc: Lamiaceae
Origine busuioc: Busuiocul a fost o planta aromatica foarte cunoscuta in Asia, timp de secole. Astazi, creste in Europa, in multe varietati si specii.
Caracteristici busuioc: Busuiocul poate creste pana la 50 cm inaltime, in functie de climat si mediu. Busuiocul are frunze opuse, alungite, ascutite la varf, bogate in uleirui esentiale. Busuiocul se gaseste sub numeroase specii si tipuri, care difera ca aroma, culoare a frunzelor si forma.
Zone de crestere busuioc: Pentru a-si dezvolta aroma la maximum, busuiocul necesita un loc cald si insorit, cu un sol umed. Scop decorativ busuioc: datorita varietatii florilor si a diferitelor sale arome, busuiocul arata foarte bine pe balcoane si terase. Florile sale reprezinta o atractie pentru fluturi si albine.
Utilizare busuioc:
Efecte terapeutice: uleiul esential de busuioc calmeaza nervii si alunga stresul.
Cosmetica: busuiocul este foarte efficient in mentinerea respiratiei proaspete. Adaugati 1 mana de frunze proaspete de busuioc intr-o cana de apa fierbinte , lasati sa stea 15 minute si clatiti-va gura cu acest amestec.
Gastronomie: busuiocul este folosit foarte des in bucataria mediteraneeana. Se adauga salatelor si pastelor, dar si felurilor pe baza de carne si peste.

MAGHIRAN
Familie maghiran: Lamiaceae (familia labiatelor)
Origini maghiran: Datorita popoarelor arabe, maghiranul mai creste inca in zona mediteraneeana, unde isi are originile. Maghiranul e vestit la romani si greci pentru numeroasele sale proprietati si beneficii. Maghiranul era adaugat ca afrodisiac in vinurile rosii bogate.
Caracteristici maghiran: in zona de unde provine, aceasta planta este perena, dar in climatele reci, este anuala. Maghiranul are tulpini rosii si frunze cenusii, aromate. Vara, florile maghiranului sunt albe, roz sau de culoarea levanticai. Maghiranul e bogat in uleiuri esentiale, taninuri si substante amare.
Zone de crestere ale maghiranului: Maghiranul are nevoie de acelasi conditii ca si oregano: soare, caldura, si un sol umed.
Utilizare maghiran: Scop decorativ: maghiranul creste ca planta anuala, pe balcoane, in ghivece. Raspandeste un miros placut in amestecul cu alte plante.
Efecte terapeutice ale maghiranului: maghiranul contine substante care ajuta digestia. Ceaiul de maghiran intareste sistemul nervos. Egiptenii antici foloseau maghiranul la dezinfectarea ranilor.
Gastronomie: aroma maghiranului se potriveste foarte bine la supe, cartofi si feluri pe baza de carne.

OREGANO
Familie oregano: Lamiaceae (familia labiatelor)
Origini oregano: in sudul Europei, de unde s-a raspandit ulterior in Scandinavia, precum si in America Centrala si de Nord
Caracteristici oregano: Acest arbust poate atinge o inaltime de 50 cm. Oregano are radacini groase si creste cu usurinta. Oregano contine nu numai taninuri si alaliozi, dar si un ulei esential ce are in componenta sa timol.
Conditii de crestere oregano: Cand frunzele de oregano sunt zdrobite intre degete, raspandesc o aroma puternica. Una sau doua plante de oregano sunt suficiente pentru uzul casnic. Puteti germina semintele de oregano la interior, la inceputul primaerii, plantand mai tarziu rasadurile la exterior.
Scop decorativ: Oregano e o planta aromatica foarte frumoasa, care atrage albinele, fluturii li multe alte insect. Arata minunat in gradinile cu pitre. Oregano creste bine pe balcon, plantat in ghivece. Florile uscate de oregano confera buchetelelor o nota aparte.
Utilizare oregano:
Gastronomie: Planta aromatica folosita la pizza, supe, carne si paste. Oregano se foloseste in amestec cu alte plante aromatice, pentru a obtine faimoasele “ierburi de Provence”.
Efecte terapeutice: substantele amare stimuleaza functia vezicii biliare. Ceaiul preparat din 1 lingura de oregano la 1 ceasca de apa fierbinte amelioreaza problemele stomacale si intestinale.
Cosmetica: Uleiul esential continut de oregano se foloseste in compozitia a numeroase produse cosmetice.

ROZMARIN
Familierozmarin: Lamiaceae (familia labiatelor)
Origini rozmarin: Rozmarinul provine din zona mediteraneana, unde creste adesea spontan, la malul marii. Romanii si grecii antici considerau ca rozmarinul aduce noroc, protejandu-I pe oameni de spiritele malefice.
Caracteristici rozmarin: Acest arbust poate creste pana la 1,80 m inaltime, dar la latitudinile nordice, inaltimea sa ramane ceva mai mica. Trasatura caracteristica a rozmarinului o reprezinta frunzele in forma de ace, care sunt la baza gri. Primavara rozmarinul produce flori albastre deschis, albe sau roz. Frunzele aromatice ale rozmarinului contin foarte mult ulei esential bogat in camfor. Rozmarinul mai contine saponina, cu efect expectorant, ca si taninuri si alcaliozi amari.
Conditii de crestere ale rozmarinului: ii plac locurile calde si insorite. Solul ideal pentru rozmarin trebuie sa contina humus si nisip si trebuie sa fie bine afanat. in regiunile mai calde, rozmarinul poate fi plantat intr-un loc protejat, dar pe timpul iernii, trebuie bine acoperit. Arbustul tolereaza mai bine conditiile de ariditate, decat umezeala extrema.
Utilizare rozmarin:
Scop decorativ: rozmarinul are o aroma placuta, de aceea ar trebui sa-l plasati intr-un loc folosit pentru relaxare.
Efecte terapeutice: rozmarinul este bun pentru digestive si pentru circulatia sangelui. Datorita efectului sau, rozmarinul este utilizat ca ingredient de baza pentru tratarea reumatismului. Planta mai stimuleaza si intareste sistemul nervos.
Cosmetica: Uleiul de rozmarin este un ingredient de baza in prepararea parfumurlor si a cosmeticelor. Adaugat in apa de baie, are efecte stimulatoare sexual si ale sistemului nervos.
Gastronomie: datorita aromei sale intense, rozmarinul este un condiment foarte bun pentru carnea de diverse feluri si pentru peste.
Mai multe informatii despre rozmarin, aici.

VALERIANA Familia valerianei: Valwerianaceae (familia valerianei)
Origini valeriana: Adevarata valeriana, cunoscuta la noi si sub denumirile de odolean sau gusa-porumbelului, creste in toata lumea. Valeriana prefera locurile umede, cum ar fi malul iazurilor, pajistile si marginile padurilor. in Evul Mediu, valeriana era folosita ca remediu impotriva gutei. Circula vorba ca demonii erau tinuti la distanta cu ajutorul valerianei. Valeriana a fost recunoscuta timp de secole pentru efectele ei calmante, iar astazi este cultivata pe zone extinse, fiind folosita la numeroase preparate farmaceutice.
Caracteristici valeriana: Poate ajunge si la 1, 80 m inaltime. Din radacinile puternice de valeriana cresc tulpini carnoase si ramificate, cu frunze verzi deschis si puternic penate. Din iulie si pana in august, valeriana produce umbrele de flori albe sau roz. Valeriana contine alcaloizi cu efecte de calmare.
Conditii de crestere ale valerianei: Valeriana trebuie cultivata in gradini, la soare total sau umbra partiala, si prefer solul umed. Valeriana se potriveste foarte bine in gradinile extinse de acasa, sau in gradinile de plante aromatice, dar are nevoie de mult spatiu, pentru numeroase tulpini. in gradinile cu plante salbatice, valeriana se poate inmulti de la sine.
Utilizare valeriana:
Scop decorativ: valeriana produce o multitudine de flori albe sau roz. Uscate, pot fi folosite la crearea buchetelor.
Efecte terapeutice: Valeriana este utilizata cu success impotriva insomniei, a nervozitatii si a stresului. Efectele sale calmante sunt induse de substanta chimica valepotriata. Valeriana mai contine acid izovalerian, esteruri si taninuri, precum si uleirui esentiale. in timpul perioadelor de nervozitate sau insomnia, o baie cu valeriana inainte de culcare poate aduce relaxarea mult dorita. Se considera ca valeriana stimuleaza si pofta de mancare.
Cosmetica: uleiul de valeriana e folosit pe scara industriala la fabricarea parfumurilor, precum si ca ingredient aromatic in industria alimentara.

Tags:

URL scurt: http://giurgiuonline.net/?p=3296

Comenteaza