Începe școala, mare bucurie! Care bucurie și la ei să fie!!

Începe școala, mare bucurie!
Începe școala, mare bucurie!

Mai este puțin și începe școala, prilej de mare bucurie pentru copii; dar cât costă un început de an școlar și câți copii nu vor avea parte de această bucurie, v-ați întrebat?

Societatea pare a fi foarte bulversată în ultima vreme, cetățenii nu mai știu încotro să privească și la cine să se uite fără să aibă gestul reflex de a scuipa…

Mai bulversat decât oricare alt domeniu al vieții sociale pare a fi învâțământul, locul în care destituirile celor cu concurs au loc noaptea, la concursuri se prezintă doar câte unul pe loc (sau deloc) și nici acela nu trece; nu este cazul la deloc, căci ăla care nu s-a prezentat sigur va câștiga.

Dar nu asta e problema de fond… Problema cea mai gravă este aceea că copiii (n-am ce-i face la cacofonie, asta mi-e școala!!) nu mai știu încotro s-o apuce (exceptând alte zări).
Manuale ba sunt toate, ba nu sunt (sigur nu vor fi la începutul școlii), ajutătoarele nu mai trebuie dar cine ține cont de ce zice ministrul căci la clasă dascălul este suveran, cornu’ ba e cu lapte, ba e ca-n Occident, cu papa-bun, de la cantina școlii (probabil că lângă veceurile din fundu’ curții școlii se va construi și câte o cantină).

Nu este tocmai academică afirmația următoare dar nu mă pot abține: îndobitocirea cu cât o începi mai din fragedă copilărie, cu atât este mai eficientă.

Nu prea am mai avut de-a face cu cele trebuitoare pentru școală în mod direct în ultimii ani dar s-a întâmplat ca tocmai în această perioadă să fie o nepoțică la noi și în goana permanentă după jucării am văzut cu coada ochiului și dintre cele trebuitoare pentru școală.

Consumabilele: , coperți, blocuri, speciale, creioane, stilou/pix, culori, alte flecuștețe, cam 250 de lei.
Ghiozdanul: între 25 și 150 de lei, după fițe; din alea gratuite nu sunt anul ăsta, că nu e an electoral!
Cărți: astea nu ar trebui să intre în calcul dar sigur va trebui să dați ceva bănuți și pe astea, că de, dacă zice ”toaă’șa” că trebuie cartea aia, pe aia o iei!
Uniforma: doar pentru cine își permite! În rest, ori o dăm pe democrație și criticăm până plesnim îngrădirea dreptului la libera exprimare a personalității copilului, ori mai cârpim dintre cele de anul trecut. Echipament pentru sport? Cui îi trebuie…

Nu am calculat la bănuț dar cred că o sumă rezonabilă ar fi între 500 și 1000 de lei; sigur că acesta este un minim pentru copiii fără fițe… Dar cum să nu faci fițe atunci când, copil fiind, vezi ghiozdane de pe care eroii tăi îndrăgiți din desene îți fac cu mâna, ba te mai și strigă cu glasuri pițigăiate, de sintetizator de voce.

Uitați-vă la poza de sus și acum probabil că veți înțelege rostul ei și al titlului…

O familie cu un venit minim (net, nu brut!), și mă refer la cei care muncesc, nu la cei huliți, pe care îi acuzăm că întind mâna, fără să știm situația reală a lor, o familie care cu greu își duce traiul de pe o zi pe alta, o familie în care mama încearcă cu disperare să facă o fiertură din doi cartofi pentru cei trei copilași din bătătură (la ea nu se mai gândește), de unde va lua acei bani?

Dar până la urmă întrebarea este una retorică și răspunsul se află în statisticile seci care spun că abandonul școlar crește de la an la an.

Nu-i așa că nu e gratuită aluzia la îndobitocire? Cu cât suntem mai dobitoci, mai mulți dobitoci, cu atât suntem mai ușor de manevrat.

Copilul din imagine nu știu cine este; îi doresc multă sănătate lui și familiei lui.
Fotografia este luată de pe pagina unei asociații umanitare din Mihăilești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Despre cookie

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close