Oare chiar așa o fi fost?

Centrul Gavril Druganescu
Centrul Gavril Druganescu

Marți, 25 aprilie 2017, la Centrul Cultural-Pastoral „Gavril Drugănescu”, Protopopiatul Bolintin, a avut loc întrunirea profesorilor la disciplina Religie din Eparhia Giurgiului.

O frază dintr-o postare oficială mi-a atras atenția:

”În timpul comunismului foarte mulţi clerici şi mireni din Episcopia Giurgiului au suferit ca urmare a mărturisirii credinţei. Aceştia, dar şi bunicile şi părinţii copiilor care le-au insuflat acestora credinţa creştină vor fi amintiţi în anul în curs. Cinstirea celor care au pătimit pentru Hristos în comunism într-un regim ateu ostil Bisericii este nu numai o datorie morală, ci este şi un izvor de inspiraţie să vedem cum în timpuri grele foarte mulți preoţi au fost chinuiţi şi trimişi în închisori, dar şi-au păstrat credinţa. De asemenea, mulţi credincioşi mireni au suferit pentru că erau creştini şi au mărturisit credinţa.” (episcopiagiurgiului.ro)

Cine sunt acei chinuiți, sfințiile voastre? Cred că nu ar strica câteva exemple, pentru o minimă edificare…

Aceasta este toleranța pe care o propovăduiți?
Asta trebuie să le fie insuflat copiilor, în spiritul creștinismului, că au suferit clericii?
Păi suferința întru’ cele sfinte este o virtute… O dați ca exemplu negativ?
Oare o fi făcut ateismul (comunist, sic!) mai multe victime decât Inchiziția? Și ce să mai zic de Cruciade… Îmi dați voie să mă întreb, nu?!

Bunica mea (bunicii, părinții mei) dormea(u) cu Biblia la cap și icoana mereu aprinsă pe perete, aproape că nu era zi să nu meargă la biserică, nu a(u) pregetat niciun moment să ne insufle credința în cele sfinte și cu toate astea nimeni, niciodată, nu a (i-a) persecutat-o…

Am prezentat de multe ori și multe fapte demne de prezentat ale Bisericii însă nu vreau ca nepoții mei să înțeleagă greșit istoria, dintr-o interpretare tendențioasă…

Căci dacă prezentați ateismul ca o ciumă a ciumelor și nu ca pe o opțiune (într-o vreme în care limitele Universului și ale cunoașterii, implicit, sunt tot mai largi), s-ar putea ca nepoții mei (și alții ca ei) să mă întrebe și să se întrebe de ce budismul, islamismul sau oricare altă filosofie de viață nu ar putea constitui o opțiune…

Comenteaza