Am primit o lecție, nemeritată, aș zice dar corectă! Pași spre civilizație

Zacusca ieftina si buna
Zacusca ieftina si buna

Zilele acestea aflându-ne în Giurgiu și profitând de timpul liber disponibil și de prețurile ”fără concurență” la legume am zis să facem câteva conserve pentru iarnă.

”Fac și eu 2-3 borcane de zacuscă și câteva sticle de suc de roșii”, mi-a zis soția numai că limbajul femeilor, în general, al gospodinelor, în special, are un cu totul alt sens decât al bărbaților…

Pe puțin 20-30 (aproape 50) au ieșit borcanele de zacuscă iar la sucul de roșii nici nu am mai numărat sticlele, zbârlindu-mi-se părul doar privindu-le de departe!

Dacă aș fi stat undeva la curte, la țară sau nu, aș fi postat și eu niscaiva poze cu ceaunele (cât niște piscine) fierbând la focul de lemne, pe pirostrii în curte și eventual cu sticlele de bere pe lângă mine… Dar nu stau la curte așa că pe cine interesează niște oale fierbând pe aragaz!

Așa că am mers la chioșcurile din zonă și am cumpărat:
– roșii din alea mari, frumoase și cărnoase, prunișoare de care zic gospodinele că ar fi mai bune pentru suc, la 2.10 lei/kg
– vinete, bine coapte, subțirele, fără semințe, la 1.60 lei/kg
– ardei capia, proaspăt, tare și frumos, la 2.90 lei/kg
– gogoșari, frumoși de să-i pui în vitrină (sau pe televizor, lângă peștele de sticlă, după caz), la 3.50 lei/kg
– țelină, morcovi, câțiva ardei iuți, hrean, mărar și cine mai știe ce, toate ca de catalog, frumoase și sănătoase adică, la prețuri convenabile chiar și pentru un pensionar cu o pensie modestă.

N-a fost ieftin, chiar dacă fiecare produs în parte pare ieftin, căci s-au strâns câteva (mai multe) sacoșe pline, greu de cărat dar noroc cu C… (o farmacie) care ne-a premiat cu un căruț de mână, clienți fideli fiindu-i (căruțul a făcut câteva drumuri).

Și făcând zacuscă (între altele, căci sucul de roșii doar l-am fiert pe aragaz) ne-am pus pe copt… Aș vrea să zic că lângă bloc dar nu era chiar lângă bloc (cunosc legea cu grătarul lângă bloc!!) ci mai departe, mai mult pe un spațiu privat, în niște tufe, lângă un gard al unei curți (teren viran acum).

Am copt legumele, am fript și câteva bucăți (cât să ne ajungă) căci de, cea mai bună legumă tot porcul rămâne deși acum cu porcii este o problemă, am copt și doi porumbi, de poftă doar și când să-mi strâng balamucul, grătarul și cenușa (cărbunii arși) am auzit un claxon și voce care de undeva, cam de pe la 50 de metri, îmi zicea imperativ ”…să nu-i arunci acolo!” referindu-se evident la cărbuni că doar nu mi-o fi zis de bucăți!!

M-am uitat oarecum surprins la cel care mă admonesta (deși nu avea motiv) pentru intenția de a arunca cărbunii în acel loc, intenție bănuită de respectivul dar fără corespondent în realitate, eu fiind unul dintre cei cu frica lui Dumnezeu și cu respect pentru toți cei din jur (aș zice pentru mediu dar prea seamănă a vorbe mari).

Nu m-a supărat deloc atenționarea vecinului meu însă eu n-aș fi zis, dacă aș fi zis, ”… să nu-i arunci…” (folosind singularul, adică)… Poate că aș fi folosit pluralul sau poate că nu aș fi atenționat pe cineva într-o asemenea situație decât dacă aș fi avut dovezi clare că acela ar fi fost în abatere, încălcând norme de conviețuire socială (cu grătarul făcut acolo e discutabil, spațiul fiind, cred, privat).

Trec peste modul de folosire a numerelor și salut gestul acelui vecin (nu ne cunoaștem) interpretându-l ca pe un gest de implicare socială, de responsabilitate socială, un semn că suntem pe drumul cel bun spre civilizație.

NU îl consider însă un gest de NORMALITATE căci normalitatea va fi aceea în care fiecare vom face cu responsabilitate ceea ce facem (strângându-ne gunoiul în urmă, de exemplu, neaprinzând grătarul pe spațiul public, nefiind cazul aici, repet) și nu va fi nevoie de admonestări (cu motiv sau nu) pentru a ne comporta civilizat.
Il apreciez însă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.