Considerații de duminică, stând la gura sobei (e frig în Parcul Colorat)

Va invit la un vin fiert!
Va invit la un vin fiert!

”Statul la gura sobei” este doar așa, o figură de stil, căci caloriferul nu prea seamănă cu soba deși, nu vreau să vorbesc cu păcat, este cald iar în casă-i bine… Mai ales dacă miroase a scorțișoară pusă în vin fiert!

Am scris zilele acestea despre uni politicieni dar și despre cele făcute de către aceștia, de ei în mod direct dar și de către entitățile pe care le conduc.

Am primit unele reacții critice cum că sunt prea blând în exprimare, că nu sunt foarte critic la adresa unora, că ar trebui să fiu mai acid (!) și să las de-o parte politețurile că nu se mai poate cu politețuri…

Uitați cum stau lucrurile!
Oricând pot dovedi cu statistici de server (unora le-am arătat unde trebuie să se uite pentru a vedea exact cum stau cu cititorii, cu numărul de accesări și cu preferințele căutătorilor pe Net) câte și mai ales ce fel de articole sunt citite și apreciate în pagina mea.

Sunt ferm convins că ziare importante, cele mai importante din Giurgiu cel puțin, așa și-au câștigat și își întrețin notorietatea. Cum?

Păi uite cum fac eu: scriu despre un accident, cu o poză și câteva informații primite de la cititori (cărora nu uit vreodată să le mulțumesc, o fac și aici) și într-un interval foarte scurt de timp pagina mea are mii, depășind zece mii de multe ori, de accesări dar și reacții pe rețele…
Ce înseamnă asta? Că acestea sunt subiectele căutate și citite.

Scriu despre un politician și cu ce mă aleg? Cu câteva sute, rar o mie de accesări ale paginii, ale saitului adică… Dar nu asta e marea problemă… Mă întâlnesc pe stradă cu respectivul politician și întoarce capul, privind spre STÂNGA sau spre DREAPTA lui, în cealaltă direcție de locul unde mă aflu eu, întotdeauna…
Bine, până la urmă nici nu prea contează pentru mine, în situația în care sunt, încotro privește respectivul și ce murmură mărunțel din buze… Nu pentru el scriu ci pentru cei care și-au pus speranțe în unii ca el și care au rămas doar cu speranțele…
Voi continua să scriu despre astfel de subiecte, cu orice risc!! Chiar dacă astfel de subiecte nu-mi aduc vreun câștig (în privința numărului de cititori căci despre altfel de câștig nu e vorba și nu cred că poate exista un fraier mai mare decât mine).

Scriu despre fotbal, despre sport, documentându-mă ore în șir, căutându-i pe cei cu care să vorbesc, caut informații, iau ”interviuri” (online, pe WhatsApp sau FaceTime) și articolele au o mie, rar depășind două mii de accesări…
Voi continua însă să scriu despre fotbal și despre sport din foarte mult respect pentru mulții prieteni pe care mi i-am făcut în acest domeniu, prieteni complet dezinteresați, singura lor dorință fiind aceea de a împărtăși cu alții ceva din bucuriile lor.

Despre Cultură scriu mai rar, nu mă dau cult de cap dar am un mare respect pentru câțiva giurgiuveni de-ai mei care sunt adevărate monumente de cultură… Nu-i voi enumera pentru a nu supăra pe cineva dar îmi aduc aminte întotdeauna de colega mea din clasa I (până la VIII), Dunia!
Aici aș face o paranteză, legată de exprimare, de limbajul ”neacademic” folosit uneori! Veți rămâne surprinși de cât de puțini academicieni veți găsi pe net! Și mă îndoiesc (măgulitor o zic) că vreunul a citit postările mele…

În rest, multă sănătate vă doresc și îmi exprim dorința și speranța că voi bea vreodată o cană de vin fiert, cu aromă de scorțișoară, cu toți dintre voi, cei care vă rupeți din timpul prețios câteva clipe pentru a citi modestele mele postări.

PS. Cei care stați cu ochii pe statisticile Fb: nimic nu este mai înșelător decât acelea.
Uitați-vă doar la numele celor care dau laicuri la orice emanație a vreunui politician, mai ales dacă acesta este și în putere (căci sunt și dintre cei căzuți în dizgrație)… Credeți că citesc mulți și textele? Aiurea! Laicurile sunt doar ca să vadă șeful câtă atenție i se acordă și mai ales de către cine… Că de, atenția cu atenție se recompensează!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.