Crăp de invidie dar n-am ce face! Ei sunt cu adevărat buni!

O parte din grup, primii veniti
O parte din grup, primii veniti

Nu e săptămână de la Dumnezeu să nu aflu de câte o escapadă, o ieșire a grupului de cicliști giurgiuveni…

De fiecare dată, cu o plăcere sadică, cred, Cezar Jipa, cel mai breaz (a se citi cel mai titrat dar zic breaz pentru că el însuși este un tip foarte mucalit) dintre ei, mă invită și pe mine să-i însoțesc… Învîrte cu sadism cuțitul în rană…

Cred că el nu știe dar eu îl cunosc pe Cezar din fragedă pruncie (exagerare!)… Îl știu de fapt de pe vrema când eram liceeni, el ceva mai mărișor decât mine, prieten bun (el) cu un prieten bun al meu, amândoi făcând parte dintr-un grup (de săriți!) mititel de băieți cu biciclete, clasicele cursiere pe vremea aceea, care săptămână de săptămână luau drumul Bucureștiului (era pe atunci cam singura șosea care se preta la o asemenea ieșire).

Au trecut anii, peste mine a trecut și un infarct dar admirația pe care o am pentru cicliștii giurgiuveni este poate și mai mare acum decât atunci căci o privesc prin prisma anilor pe care îi are Cezar acum… 67 parcă…

Alături de el, de Tataie Rock (inițial o poreclă care s-a transformat deja în renume) sunt de fiecare dată, în masura posibilităților și a timpului liber, că nu toți sunt pensionari așa, ca noi, câțiva tineri, 10-15, toți buni sportivi dar mai ales ambițioși să-l întreacă pe Tataie…

”Azi, 10 februarie, la ora 11.00 ne-am adunat la Petrom un grup de 15 cicliști giurgiuveni…
Bicle, numai una și una! Cursiere…
Am dat mesaje pe Fb, în particular, câtorva ziariști să vină să facă poze… Nu pentru noi, că avem destule… Pentru tinerii care poate că ar dori să practice acest sport dar nu știu de unde să îl apuce!”, mi-a spus Cezar Jipa atunci când am stat de vorbă cu el.

”Eu de prin 2011 tot militez pentru sportul acesta pe plan local… Mugurii au dat, mulți au făcut sacrificii și s-au dotat cu biciclete care pleacă de la minim 3.000 de lei…

Din păcate am rămas cam aceiași de când ne știm, un grup de împătimiți care practicăm ciclismul doar în scop recreativ, ceea ce nu e rău deloc…
Dar intenția mea a fost să atragem copiii către ciclism, cât mai mulți copii, prin exemplul personal căci altă posibilitate nu avem…
Și nici sprijin.

Eu am peste 80 de participări la diverse concursuri, unele chiar de mare marcă, începând din 2011… Nu e de colea, e un exemplu dar și un atu cu care îi tot împung pe mai tinerii mei companioni de escapade. E… și să-i vezi pe câte unii cum le sticlesc ochii atunci când mă lasă mai în urmă… Dar nu mă plâng…

Azi am făcut o ”clasică” de Comana mai scurtă, așa, că a cam bătut vântul și ne-a cam epuizat… Dar am analizat ziua și am tras concluziile la un mic și o bere, ca să ne refacem forțele pentru săptămâna viitoare…
Avem câteva trasee ”clasice” deja și în funcție de câți ne strângem dar și de componența grupului și vreme alegem traseul cu gradul de dificultate cel mai potrivit. Toate se măsoară în zeci de km și chiar sute, uneori.

Așa că, special pentru tine, data viitoare alegem un traseu pe măsura puterilor tale, prin Parcul Alei, pe trotinete, eventual!”

Ei, cam asta e! Toată săptămâna asta îmi voi căuta o trotinetă pe măsură căci nu pot refuza invitația cicliștilor giurgiuveni (sticlyștilor, cum își zic ei înșiși uneori)… Ar fi dincolo de demnitatea mea să nu răspund cum se cuvine unui asemenea sacrificiu din partea lor!

PS. Cei de azi au fost: Daniel Bate-Șaua, Aurelian Topală-Neacșu, Rădulescu Ștef, Marius Ceaușescu, Teodor Bățică, Myhul Florin, George Vrs, Florentin Georgescu, Marius Marusa, Marian Toma și Cezar Jipa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Despre cookie

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close