Dărnicia şi “dăruitul” au cuprins Giurgiul

Dărnicia şi "dăruitul" au cuprins Giurgiul
Dărnicia şi “dăruitul” au cuprins Giurgiul

Mai multe acte caritabile, de dărnicie, sunt semnalate pe toate canalele media din Giurgiu; elevi, studenţi, tineri, vârstnici, “asociaţi” dar şi parlamentari se întrec în a dărui.

Îi vezi umblând pe străzi cu cutiile de pizza sau cu pungile cu alimente în mână, în căutarea amărâţilor cărora să le facă o bucurie.
Acum, fie vorba între noi, nici nu trebuie căutaţi prea mult amărâţii în Giurgiu… Sigur, dacă te învârţi prin zona centrală, îi găseşti mai greu dar insistând, îi găseşti… În schimb i-ai găsi repede în Zona Istru sau pe la alte margini de oraş însă în “ghetou” nu e ca-n centru…

Nu de gestul în sine vorbesc aici; este unul de apreciat şi cu o minimă utilitate pentru cel care primeşte o pizza, de exemplu (sigur, dacă nu-i fac rău la stomac condimentelor).
Este însă un gest care aproape că ne-a ajuns în gât celor care ne-am aştepta să vedem schimbări în viaţa noastră, cei care ne tot amăgim că va veni vremea traiului decent promis…

Vedem o înmulţire a actelor de aşa-zisă caritate, nişte pomeni în fapt, o milă socială extrem de prost înţeleasă, exacerbată chiar, cu o evoluţie puternic ascendentă în apropierea alegerilor.

Revin, nu actele în sine sunt de condamnat ci apetitul pentru mediatizarea lor; “darnicii sau dăruitorii” sunt însoţiţi de alaiuri de reprezentanţi ai mediei, pentru a nu fi omis nimic din gestul lor…
Dar şi mai de condamnat este direcţia greşită, orientarea energiilor spre acte de milostenie şi nu spre rezolvarea problemelor fundamentale…

Dacă în cazul unor copii/tineri care fac respectivele gesturi din varii motive (entuziasm tineresc, înclinaţia spre afirmare sau preluarea unor fapte văzute la seniori) lucrurile ar fi de înţeles, mila manifestată în stradă nu poate fi înţeleasă în cazul oamenilor politici, în general, al parlamentarilor, în special.

Reiau un mai vechi fix al meu, pentru care am fost chiar admonestat, că rolul parlamentarului este acela de a face legi în folosul tuturor cetăţenilor, care să producă efecte structurale (ideal) în societate, cu scopul final de îmbunătăţire a vieţii şi asigurarea acelei minime decenţe de trai pe care ne-o flutură pe la nas politicienii…

Mi-a zis cineva: un parlamentar, chiar dacă nu face nimic în Parlament, este un om bun, toţi banii îi dă la amărâţi… Da, dar acelaşi lucru îl face şi poştaşul, când duce pensia…

Dacă decenţă (trai decent) se poate numi mâna întinsă amăgită de umblatul cu punga cu alimente pe străzi înseamnă că eu am o fractură în gândire şi nu percep cum trebuie oamenii şi gesturile de bine făcute de aceştia…

PS. Precizez că în rândurile de mai sus nu este vorba de cineva, de un grup, organizaţie, asociaţie sau parlamentar anume ci de un fenomen: sărăcia tratată cu acte de milă şi oameni trataţi ca milogi!
La un alt nivel al milei sociale, Primăria anunţă că anul acesta mai mulţi giurgiuveni vor primi ajutoare alimentare.

One comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Despre cookie

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close