De vorbă cu un român cu suflet mare; un sufletist!

Sufletistii intre ei
Sufletistii intre ei

Daniel Iordache este unul dintre românii care sub deviza ”Sufletiști din UK și Europa” vin an de an, de câțiva ani buni, în țară cu cadouri pentru persoanele nevoiașe, pentru persoanele cu care soarta a fost mai puțin darnică.

Dacă cineva își imaginează că Daniel Iordache și cei ca el sunt ”mari granguri” pe acolo pe unde sunt, se înșeală amarnic; sunt bogați, este adevărat. Au cea mai mare bogăție pe care o poate avea un om și anume OMENIA.

Toți sunt oameni așa, ca mine și ca tine, cititorule, convins fiind în momentul în care scriu aceste rânduri că doar cei ca noi, ”talpa țării” avem timp de povești… Grangurii nu au timp de noi și ”prostiile” noastre…

Daniel Iordache este fierar-betonist și lucrează în Anglia de 5 ani, de când a plecat din țară.
Este de origine din Remuș, de acolo îi sunt părinții; el a trăit în București… Până a plecat din țară.

”Toți cei de aici, toți cei din grupul nostru, suntem oameni muncitori, buni meseriași, respectați și apreciați pentru ceea ce suntem și ce facem”, mi-a spus Daniel, atunci când am stat de vorbă cu el (online, evident).

”Ne merge bine aici unde suntem dar să nu vă imaginați că este ușor, că umblă câinii cu covrigi în coadă! Ca oriunde în lumea asta (nu chiar oriunde, zic eu, căci dacă ar fi fost așa nu ar mai fi plecat atâția români din țară) dacă muncești ai tot ce îți trebuie.
Aici suntem mulți români care muncim cinstit, în diverse locuri. Soția mea este supervisor la un hotel.

Referindu-mă la acțiunile sociale, din ce câștigăm din munca noastră ne-am propus să facem câte o mică bucurie și celor care poate că nu au avut noroc în viață; nu suntem bogați dar îi mulțumim lui Dumnezeu că avem cam tot ce ne trebuie.
Am avut mare noroc cu soția căci m-a înțeles în această privință și a fost mereu alături de mine în acțiunile întreprinse, acțiuni care poate că nu au fost atâtea cât ne-am fi dorit dar care au fost făcute din tot sufletul.

Anul acesta, la sfârșit de an am reușit să ajutăm mai mult; am dus câteva mici daruri la case de tip familial, la bătrâni și la membri ai comunității surzilor din Giurgiu.
Am beneficiat și de ajutorul câtorva oameni din Giurgiu, la fel de sufletiști ca și noi, care au putut să se deplaseze acolo unde noi, cei din UK, nu am putut să o facem.

Eu de 4 ani particip la astfel de acțiuni, vin în țară de două ori pe an, de obicei, și atunci duc grupuri de copii, atâția cât se poate, în tabere și excursii.
Grupul nostru desfășoară cam patru acțiuni pe an; anul acesta, 2019, prima va fi de Paște
Eu voi veni î țară la vară, două săptămâni, perioadă în care voi duce 40-45 de copii orfani într-o tabără, în Deltă probabil.
Acum doi ani am dus copiii la Posada, la Ghighiu și în tabără la munte, la Sinaia.
Anul trecut am fost cu ei în tabără la Zărnești și Brașov.

În afară de acestea am reușit să luăm pentru cei pe care i-am ajutat electrocasnice (televizoare, aragazuri, mașini de spălat, aer condiționat), mobilier (birouri, paturi), hăinuțe și multe altele.
Bătrânilor le-am dus ceva lemne de foc, medicamente, alimente.
Pe toți cei pe care ne-am propus să-i ajutăm anul acesta vrem să-i scoatem mai mult în excursii și tabere, desprinzându-i măcar pentru câteva zile de mediul lor obișnuit.”

– Spuneți-mi câteva nume, ale celor care v-au fost aproape în acțiunile desfășurate
– ”Sunt mulți, m-ați luat pe nepregătite, nu aș vrea să omit pe cineva, toți merită menționați dar, cu promisiunea că vom completa lista, iată câteva nume:
Carmen Militaru, Nicoleta Cioancas, Baciu Mădălina, Roman Cătălina, Simona Chraim, Iulia Maria Luca, Alina Valinciuc, Mirela Roibu, Alina Coman – soția mea, cea care mă înțelege și mă susține, Rosalinda Rosi, Simona Chraim, Anca Elena Dobre, Cori Corina, Alexandra Nitica, Alexandra Tanasescu, Loredana Tudosa, Andreea Lore, Maria Mihaela Amăriuței, Isaru Florentina, Monica Janina, Isaru Cosma Florina, Alina Obreja Gopaul-Restaurant românesc, Birsan Gabriela, Dana Ivanov, Dana Gabriela, Manuela Marcu.”

– Vă mai întoarceți în țară, domnul Daniel?
– ”Da, sigur mă voi întoarce, peste 4-5 ani, vom vedea, poate mai devreme, poate mai târziu dar oricând va fi, sufletul meu, al nostru, al celor plecați, este ROMÂNIA. Așa cum este ea acum, cu bune și cu rele dar mai ales cum sperăm să fie în viitorii ani, doar cu bune!”

PS. Să nu credeți că momentul acestei discuții este ales întâmplător; am căutat subiectul acum, de sărbători după cum am căutat și OMUL, unul dintre cei mulți, unul dintre românii cu suflet mare, unul dintre OAMENII care nu au ezitat să împartă puținul lor cu cei pe care soarta i-a lovit, cu motiv sau nu.

Și nu mă pot abține, nu aș fi eu dacă aș face-o!
Daniel Iordache este fierar-betonist și muncește departe, printre străini, pentru străini…
De pe la ”avuții” noștri, ăștia de pe aici, altceva decât ”urări de bine” pe rețele ce ați văzut în aceste zile de sărbătoare?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Despre cookie

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close