Discuții incinse în Parcul Colorat; ne bucurăm de zilele frumoase de toamnă

Parcul Colorat la orele serii
la orele serii

Profitând de vremea deosebit de frumoasă din aceste zile de toamnă zeci, sute de giurgiuveni sunt prezenți zilnic în Parcul Colorat.

Discută verzi și uscate și se bucură de vremea frumoasă care le oferă prilejul să-și încălzească oasele betege acum, în prag de iarnă… (asta cu oasele este valabilă doar pentru cei vârstnici și ramoliți, cam ca mine, așa!).
Pentru mulți dintre ei este singura bucurie pe care și-o permit!

Veți fi surprinși să constatați, sigur dacă v-ar interesa dar nu cred că vă interesează, că ponderea discuțiilor purtate nu o deține politica… Se discută și politică dar, de cele mai multe ori la modul: ”dă-i firar ai… ”.

Denigrare și jigniri
În ultima vreme observ o campanie furibundă de dezvăluiri, denigrare și jigniri dusă de ziariști, blogg-eri dar mai ales reprezentanți (de seamă) ai unor partide ”istorice” (vreo două mi-au ieșit la numărat!)…
Cel mai trist (din punctul meu de vedere) este că ziariștii (unii ad-hoc), prieteni (sau cel puțin cunoscuți) de o viață, fără să aibă ceva de împărțit (vreun ciolan), au început să se jignească între ei într-un mod cât se poate de josnic…
Voi privi spre ziariști altă dată; acum îl văd pe șeful PNL-ului giurgiuvean cum dă la gioale chiar și membrilor partidului pe care îl conduce; veți zice: ”Foarte bine face că vrea să îndepărteze din partid oameni care (afirmă el) încalcă legea”
Hai nu zău?! Despre ce și mai ales, despre cine vorbim?
Sunt câțiva (dintre ”ad-hoci” [sic!]) care îl sprijină, îl susțin, îl proptesc cu articole acide, aceștia fiind și membri marcanți ai respectivului partid; bine fac!
Nu îmi este jenă să recunosc și să reamintesc faptul că i-am acordat mult credit lui Marin Anton atunci când a preluat frâiele PNL-ului giurgiuvean, crezând sau, hai s-o mai temperez cumva, sperând că va face din acest partid un puternic pol al opoziției față de PSD; nu știu de ce dar, de pe băncile din Parcul Colorat, parcă mai rău se vede PNL-ul acum decât în urmă cu ceva timp.

A început campania electorală?!
Marți seara cei prezenți în Parcul Colorat au avut surpriza să se întâlnească cu cei care ”strâng date de contact” pentru campania lui Marian Măroiu; ba mai mult chiar, l-am văzut chiar pe acesta în persoană în zonă.
Precizez pentru a nu fi greșit înțeles: am tot respectul pentru cei care desfășoară respectiva activitate chiar dacă nu înțeleg prea bine la ce le vor folosi datele strânse… dar, mă rog, e bine că au un crez (politic) și că fac ceva pentru a și-l îndeplini.
Pe ei îi înțeleg. Pe virtualul candidat nu îl înțeleg… Cum își poate imagina domnul Măroiu că are vreo șansă la câștigarea alegerilor (pentru Primărie, am înțeles) având în spate un partid așa de beteag cum este PNL-ul giurgiuvean?
Fără supărare, domnule Măroiu, până nu veți întări partidul, până când acesta nu va fi cu adevărat o forță care să vă susțină, să vă sprijine, să vă tot ce vreți, vă agitați degeaba…
Să nu mi-o ziceți pe aia cu: ”…la acest nivel alegătorii votează omul…”
Hai, nu zău, iarăși zic! Au fost la alegerile trecute ”oameni” mult mai influenți (părerea mea, fără supărare!) și cu mult mai mult credit din partea giurgiuvenilor ca, de exemplu: Florian Nicolae, Vladu Alexandru, Liliana Ciobanu (despre Vladu eu însumi am scris că are foarte mari șanse să câștige); și a câștigat PSD-ul.
Uitați-vă mai întâi spre partid, faceți-l să fie unul puternic, credibil, care să ne propună alternative, nu can-can jurnalistic și mai apoi spre alegători, că ar mai fi timp…
Sincer, vă doresc succes! Nu pentru că aș avea vreo simpatie pentru dumneavoastră și partidul din care faceți parte ci pentru că așa văd eu democrația: ca un sistem social ofertant, cu alternative reale, dintre care cetățenii să aibă ce să aleagă.

La moaștele Sfintei Parascheva
La moaștele Sfintei Parascheva

O săptămână bogată în moaște
Săptămâna trecută a fost una bogată în evenimente bisericești, unele în țară, prin alte părți dar și la noi, aici, mai aproape.
Mi-a atras atenția în mod deosebit ceea ce s-a întâmplat la Iași, la moaștele Sfintei Parascheva… Sute de mii de români s-au perindat timp de o săptămână prin fața moaștelor (lucru oarecum inexplicabil căci acestea sunt tot timpul acolo)…
Nu despre opțiunea celor care au stat multe ore la coadă, 10-15 ore, vreau să vorbesc…
E dreptul fiecăruia să-și aleagă credința, să se raporteze la aceasta așa cum crede de cuviință și respect acest drept.
Uitați-vă însă la imagine… De ce așa? De ce, de o parte unii, înghesuiți ca vai de ei iar de cealaltă alții, în fotolii, înconjurați de fast, lux și evident, la adăpost, să nu-i plouă cumva…
Asta nu înțeleg, de ce ”ai noștri” nu privesc spre catolici, creștini ca și noi, care sunt, cel puțin așa mi se pare mie, mult mai apropiați de norod…
Nu mai zic nimic de bătrânica aceea care a donat (10) mii de lei pentru nu știu ce construcție în vreme ce ea mânca ciorbă de legume o dată pe zi, că pentru atât îi mai rămânea din pensia de 500 de lei… Ziceți voi, dacă vreți…

Așa ne ținem de cuvânt?
Fiind în majoritate bătrâni, cei care se încălzesc la soare în Parcul Colorat era inevitabil să n-o dea și pe pensii!
Aceștia nu înțeleg de ce Legea pensiilor se amână și nu se va aplica din 2018.
Anunțul despre respectiva amânare a fost făcut de liderul PSD, Liviu Dragnea, care a declarat la Parlament că ”în proiectul de buget pentru anul viitor vor fi prinse toate majorările prevăzute în programul de guvernare, nu însă şi legea pensiilor”, despre care a spus inițial că este obligatoriu să se aplice din 2018.
O fi oare o deplasare a aprobării și aplicării acestei legi mai spre vremea când vor veni alte alegeri, alegeri la care ei, pensionarii, BENEFICIARII, sunt mulți, ușor de păcălit și dispuși să meargă la vot? Mă întreb și eu, ca toți ceilalți pe care i-am văzut nedumeriți în aceste zile prin parc.
Zice Cocuța: ”Ce atâta supărare!” Și-un pensionar îi răspunde (ca un ecou al glasurilor tuturor celorlalți): ”Nu e supărare! E învățare de minte pentru cine v-a votat!”

Mai multe proiecte blocate
Se vorbește prin parc despre faptul că mai multe proiecte de drumuri de legătură sunt blocate prin sertarele Ministerului Finanțelor; între acestea zice-se că ar fi și DN5 – Vama Giurgiu.
Ar fi bine ca acestă vorbă să fie doar un zvon și nu o tristă realitate. Căci prea multe asigurări ni s-au dat și cu mult tam-tam ni s-a spus că ”e ca și făcut” acel drum…

Puțin sport!
Oricât de giurgiuvean/fan/profan aș fi, nu îmi place deloc încercarea de câștigare a unei întreceri sportive la masa verde.
Sigur că aici mă refer la contestația Astrei în urma partidei cu Sepsi, terminată la egalitate, 0-0, partidă în care nocturna s-a oprit de două ori. Nu mai dezvolt căci am scris despre asta.
Cu ceva ani în urmă marele Pele, întrebat de un reporter: ”Ce faceți dacă adversarii vă dau 6 goluri?”, a răspuns, cu modestia-i exemplară dar conștient de valoare lor: ”NOI LE DĂM 7!”. Aceasta este, după mine, esența sportului…
Altfel, la masa verde, ca la poker, uneori câștigi și dacă trișezi sau joci la cacialma.
Și tot legat de Astra: citesc un titlu într-un ziar – Astra ÎȘI vinde vedeta.
Haida de! De la o echipă de vedete sau hai, altfel, cu multe vedete, Astra a mai rămas cu O VEDETĂ (una, 1; nu vă spun la cine se făcea referire) și o vinde și pe aceea… Tristă situație…

Și un final îndoielnic (am vrut să fie apoteotic dar nu mi-a ieșit)!!
Ne-au intoxicat unii cu balastiere, betoniere, pioniere, frigidere…
Fraților, ziceți-ne și nouă, ăstora mulți, săraci și ”proști” de ce e kilul de roșii 6 lei aici, într-o țară cu pământ mult și fertil, acum, în plină toamnă, și tot acum, când producătorii autohtoni au primit primă pentru cultivarea roșiilor, acordată cu scopul și speranța că vor fi mai multe, mai bune și mai ieftine pe piață…
Eu nu spun că balastierele voastre nu ne interesează dar pe alea Poliția și Justiția trebuie să le lămurească. Faceți o sesizare la organele de anchetă.
Pe noi ne ard la buzunare roșiile! Nu spun că ”legumele” galbene, albastre, verzi, violete sau mai știu eu de ce culoare ar fi mai breze… S-a dovedit de-a lungul vremii că suferă de aceleași boli, că au aceiași dăunători!
Oare a venit vremea să punem toți mâna pe sape și să săpăm noi înșine roșiile (deși asta e treaba agricultorilor) pentru a scăpa de buruieni și dăunători?… Ar trebui ca fiecare să-și cultive leguma lui? Ouăle, alea două care ne-au mai rămas, s-ar putea să ni le ia și pe ele (în mână, cineva) cât de curând…
Nu e o metaforă ci o nedumerire izvorâtă din sărăcie, din neînțelegerea unor astfel de realități cum este, de exemplu, prețul de 6 lei pe kilogramul de roșii… Și nici măcar nu este aceasta cea mai cruntă realitate…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Despre cookie

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close