GSL stropeşte cu apă carosabilul de pe arterele foarte circulate

Se stropesc strazile in Giurgiu
Se stropesc strazile in Giurgiu

De mult nu am mai văzut aşa ceva în Giurgiu! Municipalitatea stropeşte carosabilul cu apă pentru stabilizarea prafului dar mai ales pentru contracararea, pe cât posibil, a caniculei.

Giurgiu Servicii Locale acţionează de câteva zile şi va acţiona în continuare cu autospeciale pe străzile principale din oraş stropind carosabilul cu apă.

DA! Este un semn de civilizaţie, cetăţenii acordând o bilă albă municipalităţii pentru astfel de acţiuni care chiar dacă nu or rezolva canicula sunt un semn de atenţie, de respect faţă de cetăţeni şi mai ales de respectare a obligaţiilor pe care edilii le au faţă de aceştia.

Dar, îndrăznesc să spun, este şi un semn că se apropie cu paşi repezi vremea când iarăşi vom merge la urne! “Numai mâine nu-i poimâine”, zice o zicală…

Oricât ai sta cu capul în nisip, oricât ai afirma „că eu nu, eu nu citesc bazaconiile unora” semnele se arată!

Tot scriu în ultima vreme despre Parcul Colorat, despre oamenii de acolo, despre ofurile lor şi mai scriu şi despre un declarat candidat la fotoliul de primar, Marian Măroiu.
Nu se poate ca scrierile mele, de fapt nu ce scriu eu ci ce se întâmplă acolo să nu fi atras atenţia unora interesaţi… Veţi vedea că vor fi din ce în ce mai mulţi cei din partea cărora vor veni semnele (semnalele)…

Am scris vineri câteva rânduri despre Marin Anton, o simplă şi neangajantă discuţie…
Au şi apărut semnele! De ce? Pentru că cei care stau cu ochii pe tot ce mişcă, cei care au interese pe care noi, muritorii de rând, sărăntocii nici nu ni le imaginăm, vorba vine, căci ceva om avea şi noi în capetele noastre, chiar dacă nu ne dăm culţi în cap…

Sigur că au sărit ca arşi uni pentru că aceia ştiu că Marin Anton este un politician de calibru, unul de care alţi politicieni de calibru, puţini din păcate în Giurgiu, ca Niculae Bădălău, de exemplu au a se teme, neconvenindu-le atunci când un adversar redutabil (re)intră în scenă…

În scena politică, o scenă în faţa căreia noi, cei mulţi stăm liniştiţi în scaune şi privim spectacolul, aplaudăm sau fluierăm la final şi plecăm liniştiţi şi aiuriţi (încărcaţi de emoţie artistică), bem o bere şi ne întrebăm vecinul de sănătate şi ce a mai făcut progenitura lui pe la şcoală, căci a noastră a făcut bine!!

Dar să revenim la udatul străzilor! Pentru asta municipalitatea chiar merită aprecieri.
Când eram copil, pe vremea “împuşcatului”, de, toată ziua umblau “stropitorile” pe străzi iar noi, copiii alergam pe lângă ele pentru a ne răcori şi a vedea curcubeiele în jeturile de apă… Că rar vedeai câte un autoturism trecând pe şosea, asta este o altă discuţie…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.