S-a lăsat negura peste Parcul Colorat! Negură este și în sufletele românilor!

S-a lăsat negura peste Parcul Colorat!
S-a lăsat negura peste !

Zilele acestea mohorâte, de toamnă târzie, au venit cu negură, negură care a cuprins și Parcul Colorat.

Este o stare firească a naturii în această perioadă a anului; nefirească este negura din sufletele românilor… Este o negură a tristeții, a revoltei de ceea ce văd că se întâmplă în țărișoara asta…

Deși s-a redus simțitor numărul amatorilor de discuții, în Parcul Colorat încă se discută și poate că mai abitir decât de obicei căci sunt subiecte (și nemulțumiri) fierbinți iar discuțiile sunt pe măsura subiectelor, încinse adică.

Nu mai crește salariul minim!
Domnița Bâlbuța ne spune că nu se va mai mări salariul minim acum, când au zis ei; nu că nu ar fi o măsură bună ci pentru că măsura (a ce?) mai trebuie un pic lucrată pe la colțuri, mai trebuie discutată, ferchezuită, etc.
Cineva (în parc) zicea că ori a dat-o la pace cu patronii, ori a înțeles că nu sunt resurse deși cel care zicea avea mari îndoieli în privința faptului că ar fi înțeles ceva…
Iar cu impozitul pe venit… E bine că scade dar de ce la toți la fel, zicea omul? De ce nu scade doar la cei cu venituri foarte mici? Nu va duce aceasta la o adâncire și mai mare a stratificării veniturilor, la creșterea exponențială a bunăstării celor cu venituri foarte mari? Măsură luată de social-democrați, care vorbesc despre protecție socială…

Nu ne mai revenim!
A aruncat unul petarda că cel mai mare câștig al măsurilor financiare care vor fi luate este acela că firmele străine nu vor mai exporta profitul și că banii vor rămâne în țară iar mulțimea a sărit: ”Foarte bine, nu ne vindem țara”
Fraților, nu străinii ne-au furat țara ci noi le-am vândut-o! Sigur, au vândut-o șmecherii care și-au bătut joc de tot patrimoniul industrial dar și de resursele acestei țări dar la fel de vinovați suntem și noi, ăștia mulți, care am privit nepăsători la JAF.
Bunicul meu, om de la țară, atunci când șarpele îi fura ouăle din cuib îi tăia capul cu sapa.

Nu mai putem de bine!
Au umplut câțiva (câteva) rețelele cu bannere care propăvăduiesc marile beneficii ale măsurilor luate în aceste zile de guvernul care este (al lor, zicea cineva!).
Adică toate vor crește!! Toate se vor mări!! Pensii,
Uită respectivii să zică ceva de fiscalizarea excesivă care ne paște…
Și mai ales nu zic nimic de OUĂ! (am ce am cu ouăle)…
Zilnic crește prețul la ceva: mereu la carburanți, ieri la ouă, azi la carne, mâine la curentul electric dar și la multe alte produse…
Despre asta nu vorbesc lăudătorii… Acestea sunt lucrurile care concretizează nivelul de trai, ce poate cumpăra amărâtul cu veniturile care îi tot cresc mai ceva decât organul în erecție…

Crește energia ”ca calu’ lu’ ‘Arap Alb”!
Vă mai amintiți de asigurările pe care ni le dădeau guvernanții noștri astă vară? Că energia nu se va scumpi în niciun caz, că avem resurse și rezerve, că facem gazoducte, că sunt pline lacurile de acumulare…
Aflăm acum, în prag de iarnă, că prețul Megawatului crește văzând cu ochii, că rezerva de gaze nu este chiar pe măsura dorințelor și că ”dacă nu ajung gazele, vom trage noi” (vom importa adică!!, la ce vă gândiți?), asta în vreme ce gazele din Marea Neagră se pregătesc să ia drumul străinătății, că nu degeaba dau ue-iștii sute de milioane ca să facem gazoductul…

Echitatea social-democrației…
Zicea unul că a auzit că la Galați, la combinat, un muncitor cu categoria a 4-a are salariul de circa 1450 de lei… ”Bă”, zicea respectivul, ”voi știți cum e într-un combinat siderurgic?… eu am lucrat la turnătorie, la ICMUG, și vă zic vouă că lângă cuptoarele alea e ca în Iad…”
”Aceleași condiții le-o avea și conțopistul de la primăria din cucuieți, care are 2500 salariu? Dar am auzit că primăria aia o să dea faliment, că nu mai are bani… Sanchi! Că nu le dă guvernul ăsta social-democrat… Ei le sunt adevărații votanți, cei care depind de această politică salarială de-a dreptul discriminatorie, inechitabilă, politică care a produs o uriașă bulversare a valorilor și aprecierii munci în societate.
Și nici cu pensiile nu e de laudă! Am auzit eu” (zicea cetățeanul din Parcul Colorat!) ”că un medic iese la pensie cu 4.000 lei, un profesor cu 1.400, un agricultor cu 400, iar un procuror cu 24.000… Adică, cât 6 medici, 17 profesori sau 60 de agricultori…”
Asta o fi echitatea social-democrației?”

Și unele mai domestice…
”Am auzit că Giurgiu a primit un premiu de excelență”, zicea altul… ”Cică pentru că a pus niște senzori de temperatură pe niște cazane și i-a conecta la internet (că de, suntem Smart City)… Cu ce ne-o încălzi asta pe noi, nu știu”.
Preluând ideea și fără a încerca să minimalizez meritul municipalității, mă întreb și eu cu ce proiecte de îmbunătățire a confortului termic, a condițiilor de viață, până la urmă, ale cetățenilor, or fi participat celelalte localități (municipii), dacă Giurgiu a câștigat cu acei senzori…

PS. Precizez (încă odată) că eu sunt socialist (ca și convingere doctrinară).
Nu am nimic cu PSD-ul despre care, fie vorba între noi, încă nu am reușit să înțeleg cam ce doctrină are; și nici nu simpatizez cu vreun alt partid…
Chiar consider că multe dintre declarațiile de intenții sunt bune (ca măsuri sociale care ar trebui luate) și că sunt mulți oameni în acest partid care cred cu adevărat în țelul lor, punându-și mari speranțe într-un asemenea partid.

Nemulțumirile, supărările, frustrările (le dau satisfacție unora care mă cred frustrat!) pe care le am provin de la cei câțiva șmecherași aflați în fruntea partidului social-democrat, aceia care, nu pentru că nu ar fi citit câte ceva despre social-democrație ci pentru că o tratează ca ciocoii, considerând că totul li se cuvine doar lor și alor lor…
Nu pot înțelege cum de o mână de ”penali” (așa le zice justiția și presa, nu eu, un amărât de blogger), de nehotărâți, de lingăi, sunt lăsați să conducă destinele unui întreg popor.
O mână de oameni care au transformat nepotismul în virtute, servilismul în stare de normalitate și fentarea legii în ”iar v-am tras-o”… Despre competență, ce pot eu să zic… O zic ei (și o demonstrează) zi de zi…
Nu sunt dintre cei care zic: ”Plec din țara asta!”
Dimpotrivă, din tot sufletul cred că țara asta este și a mea și mai ales și a copiilor mei și, tot din tot sufletul, cred că poporul român va găsi resursele și mijloacele să rezolve această situație, așa cum le-a găsit în ’89!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Despre cookie

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close