Se aude un oarecare murmur dinspre PNL Giurgiu… Se va pierde în vacarmul intereselor?

Cineva vorbește în front!
Cineva vorbește în front!

Am scris recent despre o declarație mai mult decât incendiară a liderului PNL Giurgiu, Marin Anton, jignitoare, aș zice, la adresa celor care au făcut din liberalism un crez în viață, a celor mulți-puțini, cei care mai sunt, care încă mai cred în valorile liberale.

Precizez că scriu asta nu pentru că aș avea vreo simpatie față de liberalism, nu mai am nici față de social-democrația românească, ci pentru că eu cred că fără o opoziție puternică democrația se transformă într-o bălăcăreală continuă și o ”durere în cot” a celor aflați la guvernare față de guvernați.

La finalul acelei postări mă întrebam, retoric oarecum dar cu ceva speranțe, recunosc, dacă între liberalii giurgiuveni se vor găsi și dintre cei care să-și exprime opinia și poate chiar să ia atitudine față de ”crezul” liderului lor județean.

Strict omenește, căci haideți să nu fim ipocriți, cele spuse de către Marin Anton, speranțele familiei sale și sunt convins că și ale domniei sale, sunt de înțeles.
Dar liderul județean al unui partid și nu un partid oarecare ci unul care a avut repere uriașe în politica românească nu este un oarecine, nu este un simplu om ci un simbol (oau, ce vorbe îmi ies din gură!).

S-a dovedit că întrebarea mea nu a fost chiar retorică însă nu-mi fac iluzii că cineva mi-ar fi răspuns mie. Sunt ferm convins că cei care au avut curajul să-și exprime opinia despre acest subiect au făcut-o pentru că așa simt cu adevărat.
Ar fi interesant dacă opiniile lor, parțial atitudini, se vor dezvolta, de la nivelul unui murmur pe rețele deocamdată, în acțiuni și dacă se va întâmpla ceva în PNL-ul giurgiuvean.

O postare mi-a atras atenția în mod deosebit, cea a lui Ciprian Danciu; o iau și eu de pe Fb și o redau integral aici, cu speranța că nu se va supăra.

”Consider că domnul preşedinte al PNL Giurgiu, Marin Anton a sărit peste o linie a politicii Partidului National Liberal, o trecere care NU poate fi făcută fără consecințe. Până şi preşedintele PNL, domnul Ludovic Orban, când a avut probleme legate de justiție a declarat că are încredere în justiție şi că îşi va dovedi nevinovăția ÎN INSTANȚĂ, fără a aştepta OG13 de la PSD. Consider că domnul preşedinte Marin Anton a depăşit un punct de netrecut, o trecere care-l pune într-o poziție din care nu se mai poate întoarce foarte uşor. Înțeleg problemele personale şi am încredere că Justiția din România este funcțională încă, prin urmare, sunt încrezător în justețea unei decizii în ceea ce-l priveşte, fie că va fi declarat vinovat, fie că va fi declarat nevinovat. Am încredere în căile de apel şi am încredere că pe tot traseul unui proces se pot regla eventuale erori în judecata intanțelor anterioare. NU am încredere în oamenii a căror speranță este ORDONANȚA PSD! NU am încredere în oameni care admit indirect vinovăția, NU am încredere în oameni politici constant ”neinspirați” în declarații. Mi se pare de un absurd revoltător faptul că preşedintele filialei PNL Giurgiu găseşte de cuviință a distruge munca liberalilor giurgiuveni (nu mă refer la cei care doar au aşteptat să ”pice Anton în nas”, oameni care trăiesc în adulter politic local cu PSD) cu declarații IRESPONSABILE şi absolut REVOLTĂTOARE!!! Nu distrugeți munca liberalilor oneşti din Giurgiu! Ei nu vă vor permite asta!
Domnule preşedinte al PNL Giurgiu, țineți-vă problemele PERSONALE acasă sau în biroul avocatului, vă rog!!!
Cât despre aprecierea dumneavoastră la adresa lui Florin Iordache, să mă scuzați dar cuvântul “dezamăgit” nu poate cuprinde în totalitate sentimentul pe care îl am.”

Fac un comentariu (este pagina mea și pot comenta orice, sic!).
Sunt foarte mulți oameni de bună-credință în toate partidele, oameni de mare probitate morală, oameni ”fără bube în cap” (o citez pe bunica!), cu vorbele la ei dar, mai ales, care duc apartenența la un partid dincolo de sensul pe care dicționarul îl dă acestuia și care cred cu adevărat într-o doctrină, cea liberală, în cazul de față.
ÎNSĂ!!! Nu găsesc prea multe exemple de ”amărâți” (îmi place mult sintagma aceasta, mă identific și eu cu ea), de oameni competenți dar fără resurse materiale, care să ocupe funcții importante în vreun partid…
Poate că în cazul PNL-ului s-ar găsi cineva să-mi dea ca exemplu chiar pe liderul central al acestuia dar mi-a greu să mă duc cu gândul până acolo, neavând suficiente informații…
Eu încă mai sper să vină și vremea ”amărâților”, a celor care să conducă destinele celor care le-au acordat încrederea nu datorită ”potenței financiare” ci datorită competențelor lor și a respectului necondiționat față de toți ceilalți. Și mai ales datorită credinței în doctrina în numele căreia ”luptă”. Oricare doctrină ar fi aceasta căci doctrinele în sine nu sunt mai bune sau mai rele ci bun sau rău este felul în care oamenii le aplică.

Idealism… Sau ”vise, taică, vise”, după cum i-ar fi zis bunicul…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.