Și cu asta ce-am făcut? Poate că ați preferat obediența (slugărnicia, ca să înțeleagă și bunica) în locul altor calități…

Fosta echipă a PSD Giurgiu
Fosta echipă a PSD Giurgiu

Dincolo de orice altceva reafirm ferma mea convingere că acest județ nu a avut, în istoria recentă, un alt politician de talia lui Niculae Bădălău.

A avut și PNL-ul unul cam de același calibru, egalându-l poate în plan local dar care nu a ajuns așa de departe în plan național, și sigur înțelegeți că mă refer la Lucian Iliescu.

Iată ce zice Niculae Bădălău pe pagina sa de Fb:

”Am luat act de decizia unui coleg parlamentar mai tânăr din județul Giurgiu.
Nu vreau să comentez gestul fostului meu coleg. Mă rezum la a spune că acesta a plecat din PSD, la fel de ușor cum a plecat din PNL. Cine are urechi de auzit, va auzi.

Țin minte că în urmă cu doar câțiva ani, la Giurgiu PSD era o organizație șubredă, partidul avea un singur parlamentar și doar o mână de primari. Prin muncă multă am reușit să pun bazele unei echipe tinere, pentru care am făcut tot ce am putut pentru a le înlesni doleanțele și pentru a-i ajuta să prindă aripi din punct de vedere politic. În timp, am reușit ca, în Giurgiu, să avem 5 din 6 parlamentari de la PSD. Mai mult, am reușit să promovez miniștri în posturi cheie pentru dezvoltarea României.

Votul și încrederea acordată de către cetățenii județului Giurgiu ar fi trebuit să ne onoreze și să ne oblige pe toți. Toți votanții și întreaga echipă PSD Giurgiu au fost, trup și suflet, alături de parlamentarii PSD din județ. Din păcate, nu toată lumea reușește să aibă tăria de caracter pentru a face față acestor obligații pe care le avem față de cei care ne susțin, iar unii clachează, din diferite motive.”

Cine vede altfel politica, cine crede că un partid poate deveni puternic prin lupte subterane, între diverse grupuri de interese, cine crede că cineva venit de la centru poate coagula în jurul lui marea masă de simpatizanți/votanți, cine crede că sărind dintr-o barcă în alta în funcție de conjunctură și că în afara partidului ar fi ajuns la demnitățile respective când de fapt ar fi rămas un neica-nimeni, se înșală amarnic.

În urmă cu mai multă vreme am ajuns la Bolintin (în interes de serviciu) și în postura de neica-nimeni am fost tratat (împreună cu colegul meu) de către Niculae Bădălău ca un om, fără să fi avut vreo legătură ajungerea mea acolo cu dumnealui.
Ce l-a costat pe Bădălău să facă un gest de omenie? Nimic, sunt convins.
Însă s-a ales cu respectul meu, al unui sărăntoc, al unui neica-nimeni, al unuia ca multe alte milioane de amărâți din țara asta care se bucură atunci când sunt priviți ca OAMENI, așteptându-se să fie tratați așa, în calitate de cetățeni ai acestei țări.

Pentru ceea ce nu mi-a plăcut la Bădălău și la PSD (căci am fi ipocriți să zicem că ne plac chiar toate) nu am ezitat să scriu, în felul meu, mai populist, mai lacrimogen dar nu pentru a fi pe placul vreunora ci pentru că așa am simțit și simt, ca un socialist ce sunt!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Despre cookie

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close