(simple) Considerații de vreme rea (și vremuri grele)

Muncitori la zapada
Muncitori la zapada

Și în acest an, ca în toți ceilalți din ultima vreme, cam de pe la 1954 încoace (în ’54 a fost iarna-iernilor, cu nămeți cât casa, la propriu) iarna ne-a luat prin surprindere…

Deși unii chiar au zis că s-au pregătit și au stat pe poziții, în așteptarea ei, gata să-i dea peste bot atunci când va veni, tot surprinși s-au declarat atunci când și-au văzut neputința în fața furiilor Naturii.

Am văzut comandamente ținute în mijlocul zilei de duminică (oau!!), am văzut utilajele (alea câteva care sunt) aliniate ca la paradă, am văzut munții de antiderapant (clorură de calciu, din aia care se pune doar în unele sortimente de brânză(!), nu clorură de sodiu, din aia care se pune în toate mâncărurile), i-am văzut pe ”factorii responsabili” cum se lăudau că vor face și vor drege.

Sigur că am fost circumspect, nu pentru că nu aș avea încredere în oameni ci pentru că, pur și simplu, întotdeauna Natura s-a dovedit mai puternică decât eforturile noastre deși, pe ici, pe colea, am mai ”supus-o noi”, cum le place unora să zică.

Și când a venit urgia, Bestia de la Răsărit, hopa! Ce să vezi?! Ne-a luat prin surpindere…
De la caz la caz…

Unii au ieșit pe teren ca să inspecteze activitatea dar au constatat că era cam ca la moară… Unu încarcă, doi descarcă și tot ce dădeau muncitorii de la deszăpezire cu lopata și mașina, vântul și ninsoarea punea la loc… ba chiar mai abitir…

Alții au emis comunicate de presă în care, pe lângă cele câteva drumuri blocate, mare atenție s-a acordat faptului că ”au fost suspendate cursurile”.
Suspendarea cursurilor este o măsură foarte bună, din toate punctele de vedere și pentru toți cei interesați!!
Iar materia pierdută sigur că va fi recuperată ba chiar și ceva în plus…

Iar drumurile… Multe ”vorbe frumoase” mi-a fost dat să primesc… Eu, pentru că am publicat comunicatele de presă, transmise de ”factorii responsabili”… Iată doar o mostră:
”Ieșiți dracu’ din casă, mă, să vedeți în ce stare sunt drumurile, alea despre care ziceți voi că ”se circulă în condiții de iarnă”… Ce dracu înțelegeți voi prin condiții de iarnă? Și mai ales prin ”se circulă”? Pe jos adică, prin nămeții până la brâu, kilometri întregi pentru a ajunge la serviciu și a ne întoarce la copii cu o pâine în sacoșă… Voi v-ați dat jos cururile de pe scaunele pe care stați?”

Dure vorbe dar mi le merit pentru că m-a pus dracu’ să public niște comunicate de presă, cu singurul scop de a informa…
Admit că toți cei care și-au exprimat opiniile au avut dreptate… Le respect opiniile… Dar nu despre dreptatea lor vreau să insist ci despre un alt fel de DREPTATE… Sau, mai bine zis, despre ECHITATE.

Așa că mai am ceva... Ceva despre care dacă nu aș zice, nu aș fi eu!
I-am văzut pe muncitorii de la deszăpezire dând la lopată ore în șir prin viscol și ger… Toată ziua, că asta le e meseria… Ceva laude, ceva vorbe bune pentru ei?
Da de unde! Nu le merită, că dau prin fața nu-știu-cui, că dau-pe-nu-știu-unde, că mai mult nu dau decât dau, că iau banii degeaba…
Care bani, măi oameni buni? Știți ce salariu au ei?
Și cum de a devenit atât de importantă munca lor, așa, dintr-o dată?
Nu e mai importantă cea a consilierilor care iau 1.700 de lei pentru 2-3 ore de ”muncă” pe lună?
Câtă zăpadă dau muncitorii de la deszăpezire pentru salariul pe care îl iau? Știți cumva?
Nici eu nu știu căci asemenea lucruri nu ne interesează!
Dar iată că, dintr-o dată, asemenea lucruri (munci) devin foarte importante… Mult mai importante decât ale consilierilor (pe care nu i-a pomenit nimeni în aceste zile), vitale chiar, aș zice…
Muncitorii aceia sunt tot cei care pe 1 ianuarie măturau pe străzi la prima oră, De Paște la fel, de Crăciun la fel și toată viața lor, la fel…
Și asta doar pentru simplul motiv că munca lor nu este importantă… Altfel, dacă ar importantă poate că ar primi și ei mai mulți bani pentru cele 8-10-12 ore pe zi, nu 3 pe lună…
Importantă este munca celor care și-o evaluează singuri, stabilindu-i valoarea și tot singuri își stabilesc și salariile (indemnizațiile, după caz) pe care le merită, conform CANTITĂȚII, CALITĂȚII și IMPORTANȚEI SOCIALE a muncii prestate.
Sau, cu alte cuvinte, după principiul (sănătos, dealtfel): Cine împarte parte-și face!

Saf si muncitori
Șăf și muncitor(i)

PS. Nu m-am putut abține să nu pun o poză care redă cum nu se poate mai bine raportarea românului la muncă: un șef (cu mâinile-n buzunare) și-un lopătar! (Vă rog insistent să observați că ”șăfului” i-a fost curățată zăpada de sub picioare; pentru ca să nu-i înghețe ceva/cumva).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.