Vâna românească nu piere oricât și-ar dori unii! Mulți țărani azi în piață, cu marfă ieftină și bună

Rosii frumoase si ieftine la tarani, in piata
Rosii frumoase si ieftine la tarani, in piata

Cu multă satisfacție și bucurie în suflet am văzut că azi dimineață erau mai mulți țărani în piața de pe Tineretului; mulți dintre ei vindeau roșii cu prețuri între 3 și 2 lei/kg. Toate frumoase!

Lângă țărani se aflau și câțiva precupeți, și ei cu roșii, cu aceleași prețuri însă ca zilele trecute: între 3,80 și 4,50 lei pe kilogram; nici dracu’ nu cumpăra de la ei.

Văzând numărul (mai) mare de țărani, un moment mi-a trecut prin minte că vâna românească nu piere oricât și-ar dori asta precupeții hrăpăreți și marketurile venite de prin alte zări, cu rafturile pline cu produse pe care ai lor nu le cumpără și care trimit banii luați de la noi (pe care îi câștigăm cu multă sudoare) la ai lor…

– Ce roșii sunt astea mamaie?, am întrebat o bătrânică
– Ce roșii să fie maică, sunt așa cum le-a dat Dumnezeu, după inima și sufletul celui care le-a cultivat dar și a celui care le cumpără! (isteață bătrânica și nu cred că a urmat vreun curs de marketing).

– Ce le-ai pus de au crescut așa mari și frumoase?
– Ce să le pun… Multă dragoste când le-am îngrijit și speranță că le va cumpăra cineva, să câștig și eu un bănuț ca să-mi iau un kil de ulei și unul de zahăr…
Au cam 900 de grame, chiar un kilogram unele… Două roșii las pe un vrej că altfel se rupe sub greutatea lor… (Nu te mai pricopsești, mamaie, cu două roșii pe vrej, mi-a venit în minte)

– Și le cumpără lumea?
– Nu prea le cumpără, maică… și mulți au dreptate, că nu poți să mănânci o roșie de-asta odată… Dar sigur va veni vreo mămică, cu familie mai mare, cu mai mulți copilași care înainte de a mânca salata făcută din această roșie își vor bucura ochii cu frumusețea ei și vor crede că mama-zână le-a adus-o din vreo poveste…

– Să fii sănătoasă, mamaie, i-am zis… Nu am nici copiii, nici nepoții acasă dar le voi trimite o poză să-și bucure și ei ochii (măcar).

Roșiile frumoase se cultivă și la oraș (tot cu dragoste)

Lângă bătrâna cu roșiile ei de poveste un alt ”țăran”, și el cu roșii, de 3 și 2,5 lei, roșii care păreau alese…
L-am întrebat de unde vine cu așa frumusețe de roșii…
– De unde să vin, stau pe strada…, colea, la doi pași, în oraș… Am o mică grădină lângă casă (mi-a arătat poza pe telefon, orășean dotat, de!) și atunci când am un pic de timp liber plivesc la roșii… Dar am și ardei, și castraveți și cam de toate…

– Păi și dai frumusețea asta de roșii cu 2,50? Precupețul de colo le dă pe ale lui cu 4,50…
– Păi și… ia uită-te bine, cumpără cineva de la el?! Ai dat fuga la mine! Hai, zi, câte vrei?!

Am cumpărat câte ceva dintre cele trebuincioase din piață dar mai mult m-am învârtit doar pentru a-mi bucura ochii și sufletul cu cele văzute…
O zi frumoasă vă doresc și vouă și să aveți parte numai de bucurii!

PS. Roșiile din fotografie sunt ale celor doi cu care am stat de vorbă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Despre cookie

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close