Victime colaterale? Sau dezinteres, nepăsare și altele de același fel?

De vorbă cu oamenii, în Parcul Colorat
De vorbă cu oamenii, în Parcul Colorat

Cu un câștig salarial de 2300 net pe lună județul Giurgiu pare că se află la mijlocul bunăstării naționale!! (așa spun statisticile).

Atenție însă!
În Bucureşti mai mult de 50% din locuitori sunt salariaţi, în Giurgiu doar 12%.
Probabil că din 12% un procent mare îl reprezintă bugetarii!!
Asta e cam ca aia cu statul cu curu’ pe plita încinsă! Media e bună!!
Partea care stă direct pe plită, deasupra focului, participă și ea la medie… Îi este și ei bine, în medie…

Pe de altă parte trebuie avut în vedere și faptul că foarte mulți giurgiuveni (din tot județul) sunt navetiști, mulți lucrează în Ilfov și București, lucru care ar trebui să ne facă să privim statistica de mai sus, legată de câștigul salarial, cu oarecare rezervă…

Dar și cu îngrijorare!
Media relativ bună referitoare la câștigurile salariale ale angajaților din Giurgiu este dată de o masă mică de angajați luată în calcul, masă în care bugetarii ocupă un loc important.

Și, ATENȚIE!!!
Așa stând lucrurile (o ducem relativ bine, adică), mă întreb cum de își tot permit unii să pună unele nerealizări, cum ar fi de exemplu rezultatele la învățătură, pe seama sărăciei…
Păi care sărăcie dacă cei care lucrează, aceia care sunt, sunt cam pe la jumătatea bunăstării naționale?

Oricum aș face, tot la dezinteres ajung!!! La dezinteresul față de ÎNVĂȚĂMÂNT, de la care pleacă toate… În primul rând obscurantismul.

Revenind însă la media salarială, iată o discuție pe care am avut-o în Parcul Colorat în ziua în care am stat de vorbă cu Marian Măroiu, cel care vrea să candideze la fotoliul de primar în municipiul Giurgiu din partea PNL.
Intenționat am declanșat acea discuție, cu cinism poate, dar m-am gândit că este un bun prilej ca cei ca el să vadă viața reală, a amărâților ca mine și ca mulți alții acum, când sunt în mijlocul lor…
Nu am făcut-o cu răutate ci doar cu speranță și respect.
Iată:

În medie este bine!
La fel cum bine îi este măturătoarei cu care am stat de vorbă zilele trecute în Parcul Colorat, atunci când afară erau 35 de grade la umbră… Ea mătura de zor și curgeau apele șiroaie de pe ea dar își făcea treaba…
Nu m-am putut abține să nu o întreb ce salariu are;
”…minim pe economie, domnule! Noroc că suntem bugetari și ni se dă atât cât îi obligă legea. Cam 1300 iau în mână…
Este o grilă, știm și noi, că nu suntem chiar atât de proști pe cum ne cred unii, dar nouă ni s-a dat minimul și altora maximul…
Am auzit un șef că se plângea că nu are cosași…
Păi doar o încercare să facă dumnealui, să ia acea coasă care zbârnâie ca elicopterul și să stea toată ziua în soare pe un salariu minim… Ehei, în aerul condiționat din mașină sau birou e ușor să acuzi lumea că nu vrea să muncească…
E rău, e împotriva firii să vrei să câștigi mai mult și să trăiești un pic mai bine?
Sau ăștia ca noi nu au dreptul la așa ceva, la un trai mai bun?
Ești jalnic dacă mă acuzi că vreau să pun și eu pe masa copiilor mei mai multă și mai bună mâncare, ești jalnic dacă tu crezi că doar ție ți se cuvine totul…”
”Pe domnul ăsta cu care ești îl știu, l-am văzut săptămâna trecută în parcul de pe Decebal… Tundeau iarba, el și alți câțiva ca el… Nu știu de ce o făceau dar e bine că făceau…”

Sunt ”proști” astfel de oameni, așa-i? În mintea unora, poate…
Sunt expresia cea mai elocventă a uriașelor inechități care s-au produs în repartizarea ”bunăstării sociale”…
Bunăstare pentru unii, da, este…
Dar pentru ca unii să aibă mai mult, într-un sistem cu resurse evident limitate, trebuie să se ia de la alții…
DE LA CEI CARE NU VOR SĂ MUNCEASCĂ!!
Și pleacă în alte părți (la București, de exemplu) în speranța unui câștig mai bun, a unei vieți mai bune, în fapt.

PS. Nu am făcut poze cu acea lucrătoare pentru a nu-i crea probleme.
Am tot respectul pentru ea și aceste rânduri sunt un mic elogiu pentru ea și cei ca ea, cei ca mine și ca tine, cititor al meu care te regăsești în cele la care fac referire.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.