(ziceți) Ceva de dulce doar mâine, de Lăsatul Secului!

Lasatul Secului de branza
Lasatul Secului de branza

Duminică, 18 februarie, creştinii ortodocși prăznuiesc Lăsatul Secului, ultima zi în care se mai mănâncă „de dulce” înainte de începerea Postului Paştelui.

Lasatul Secului marchează ultima zi când se mai poate mânca de dulce, înainte de a începe unul dintre cele patru mari posturi rânduite de Biserica Ortodoxă (Postul Nașterii Domnului, Postul Sfintelor Paști, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel și Postul Adormirii Maicii Domnului).

Sărbătoarea, pe lângă semnificaţia sa religioasă, păstrează încă o mulţime de tradiţii populare, cele mai multe legate de începutul unui nou an agrar, marcat odată cu echinocţiul de primăvară.

În ultima zi din Săptămâna Albă, încheiată anul acesta pe 18 februarie, în duminica Izgonirii lui Adam din Rai, creştinii ortodocşi sărbătoresc Lăsatul Secului de brânză, moment care semnifică începutul Postului Mare sau al Patruzecimii, cel mai însemnat post în religia ortodoxă.

Lăsatul Secului este și un prilej de mici chefuri în familie, făcute cu gândul că până la Paşte sunt multe săptămâni de cumpătare alimentară, dar şi de evlavie, perioada fiind una de abstinenţă din multe puncte de vedere.

Un obicei (care nu cred că se mai păstrează pe undeva) este „Bătutul alviţei”, momentul dulce, la propriu şi la figurat al copilăriei noastre, atunci când alergam cu gura deschisă şi cu mâinile legate la spate după alviţa agățată de tavan cu sfoară iar la sfârşit, fie că o prindeam sau nu, cu siguranţă trebuia să facem o baie.

Meteorologii anunţă vreme frumoasă aşa că nu mai staţi pe gânduri, luaţi-vă bocceaua cu bunătăţi şi porniţi către naşi, dacă aveţi, sau către oricine vreţi voi, dacă nu aveți nași (deși o vorbă zice că orice naș își are nașul) şi puneţi-o de un chef; pretext mai bun decât semnificaţia acestei zilei nici că poate exista…

Și, în final, o recomandare făcută pentru cei care vor să aprindă o lumânare spre pomenirea celor plecați la cele veșnice, de către cei în măsură să facă astfel de recomandări: ”Foarte important este ca lumânările folosite la înmormântări și la pomeniri să fie din ceară curată. Trebuie să fie fabricate după ritualul creștin, și nu cele din comerț sau cumpărate de oriunde”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Despre cookie

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close